„Omul în căutarea sensului vieții" – Viktor Frankl
Pentru a afla cine sunt, este nevoie să descopăr sensul vieții mele. Există momente în care o femeie se întreabă despre sensul vieții în general, inclusiv despre propria sa viață. Se poate întâmpla cu ocazia unui eveniment important, a unor experiențe grele sau pur și simplu cu o reflecție asupra vieții de zi cu zi. Sensul vieții este dat de autorul vieții noastre. Nimeni nu o poate face pentru noi, pentru că nu există o viziune corectă asupra sensului vieții.
Cu siguranță convingerea interioară: „viața mea are sens, trăiesc într-un scop anume, am o misiune în viață, sunt dorit, iubit” – este un fundament indispensabil oricărei existențe, permite pacea, bucuria, sentimentul că ai locul tău pe pământ.
Mulți oameni nu caută sensul vieții. Acești oameni se echilibrează între sensul și lipsa de sens a vieții, oscilând dintr-o parte în alta. Acest leagăn se datorează lipsei de decizii, deoarece pentru unii oameni căutarea sensului vieții poate fi prea riscantă. În spatele ezitării este întotdeauna frică. De data aceasta, teama reală de a fi fără sens în această viață.
Cel mai adesea atingem lipsa de sens a vieții în situații dificile, când ne simțim singuri, poate neiubiți, inutili. În majoritatea acestor cazuri, stările noastre sunt cauzate de impresii (nu de fapte) rezultate din copleșire, tensiune, eșecuri. Sentimentul constant de lipsă de sens al vieții provoacă o stare foarte neplăcută și neplăcută. O persoană este depășită de descurajare, disperare, inactivitate, depresie. Atunci merită să ceri ajutor.
Reflectând la cine sunt, trebuie să ma gândesc după ce valori mă ghidez.
Din copilărie, suntem crescuți în spiritul valorilor, deschise sau ascunse. Cele deschise sunt cele despre care au vorbit direct părinții, oamenii importanți și apropiați. Adesea, valorile deschise sunt asociate cu adevărul, onestitatea, bunătatea, dragostea, respectul pentru om și familie. Ele se referă la idealuri, valori recunoscute și acceptate social, deși depind în mare măsură de cercul cultural și religios. Valorile ascunse sunt cele care sunt transmise indirect, între rânduri, prin situații, evenimente. Poate fi inteligență, tribut adus muncii, îngrijire, prosperitate.
Valorile permit unui om să-și gestioneze viața, să aleagă ceea ce este important în ea și să se realizeze în armonie cu el însuși. Ei ajută să răspundă la întrebarea cine sunt, ce sunt? Unii oameni, odată cu procesul de maturizare, învață să-și aleagă conștient propriile valori, își descoperă ierarhia. Uneori răstoarnă valorile transmise de la părinți, în special pe cele ascunse, le aleg pe ale lor, învață să trăiască după ele, le înțeleg disconfortul atunci când le încalcă. Întâlnirile cu un psiholog îmi sunt utile în această căutare.
Obiectivele motivează o persoană să se dezvolte, să realizeze ceea ce este important, ajută să răspundă la întrebarea cine sunt și spre ce mă străduiesc.
Comportamentul uman este de obicei intenționat. Suntem proiectați în așa fel încât intenția ne determină acțiunile, gândirea și viața. De la o vârstă fragedă, suntem învățați să ne stabilim obiective, de exemplu, un castel de nisip frumos, o performanță școlară, un examen de liceu, o diplomă de liceu, studii, un loc de muncă bun.
Uneori, însă, se dovedește că unele dintre scopurile pe care le avem nu servesc unei persoane, nu oferă bucurie, satisfacție și, în același timp, ne obligă să luăm măsuri pentru a le atinge. Acesta este momentul de a revizui obiectivele și a le stabili pe cele care sunt cu adevărat importante și esențiale pentru a trăi o viață bună.
Un obiectiv bine ales în viață devine o forță motrice pentru dezvoltare, o viață plină, devine o sursă de energie și motivație. Fiecare persoană poate urmări obiective diferite. Este important să-l găsești pe cel potrivit. Cum? Prin considerație, observație, conversație cu cei dragi, apropierea de tine.
De mici, învățăm cine suntem, mai rar, cine putem fi. Ne construim o imagine despre noi înșine.
Împreună cu imaginea despre noi înșine, construim bazele complexelor. Primele baze ale imaginii de sine se formează în copilărie. Se poate spune că începuturile sunt informații despre noi venite din lume, de la părinți, profesori, oameni apropiați. Învățăm de la ei ce suntem, ce ar trebui să fim, ce nu putem fi.
Ne comparăm constant, mai ales în perioada adolescenței, cu modele, idealuri de frumusețe, personalitate, succes, valoarea noastră este condiționată. În aceste comparații, pentru că de obicei sunt foarte clare și subiective, nu ne descurcăm bine. Se naște nemulțumirea față de sine – complexe – și din păcate acest proces ne ia resurse energetice uriașe.
Dacă ne simțim mai rău decât alții în orice privință și ne afectează bunăstarea, ne condamnăm la eșec. Desigur, este clar că există domenii, abilități, caracteristici în care alții sunt pur și simplu mai buni decât noi și invers.
Fiecare dintre noi are zone în care suntem deosebit de sensibili și predispuși la apariția unor complexe, de exemplu, sentimentul de a fi prost, neatractiv, neajutorat. Au existat astfel de evenimente în viață, mesaje de la oameni importanți care ne-au legat valoarea. În situațiile în care apar asocieri, se activează complexe și o întreagă gamă de sentimente neplăcute, care ne afectează imaginea, relațiile și bucuria de a trăi. Poți ieși din complexe, trebuie doar să începi să lupți pentru valoarea ta interioară.
De obicei căutăm răspunsuri la întrebarea cine sunt eu în situații dificile. Un om este capabil să suporte multe, dar vine un moment, un eveniment care într-un fel îl rupe.
O stare de cădere este o reacție naturală a omului la situații dificile, se întâmplă tuturor. O persoană aflată în criză se confruntă cu o stare temporară de dezechilibru, disconfort sever, confuzie, este un moment în care metodele existente de rezolvare a problemelor nu funcționează.
Evenimentele critice cu un ton emoțional negativ au inclus, în viața mea: boala, decesul unei persoane dragi, schimbarea locului de reședință, trădarea, și cele pozitive - nașterea unui copil.
Aceste evenimente obligă oamenii să-și schimbe funcționarea curentă, necesită schimbări și decizii semnificative la un moment dat.
Criza poate aduce și multe beneficii - dezvoltare, întărirea personalității, stabilirea unei noi ierarhii de valori, dezvoltarea de noi strategii, sentimentul de succes și de victorie. Ce cauzează, ce beneficii sau pierderi aduce criza, este decis de omul însuși, dar și de oamenii care îl ajută să treacă prin criză.